Producția de fructe și legume – sector economic în care România deține un avantaj comparativ

păstârnac

David Ricardo, economist politic englez, a contribuit la teoria avantajului comparativ în cartea sa „Principiile de economie politică și fiscalitate”. Această teorie a avantajului comparativ, de asemenea, numita și teoria costurilor comparative, este considerată a fi teoria clasică a comerțului internațional.

Conform teoriei lui David Ricardo, dacă fiecare națiune se specializează în producerea acelor mărfuri la care, față de alți producători, beneficiază de un avantaj comparativ prin condiții privilegiate de resurse, mediu natural și calificare, atunci schimbul dintre națiuni este benefic fiecăreia dintre ele. Fiecare țară va produce acele mărfuri în exces față de necesarul pentru consumul intern și va oferi la schimb surplusul altor țări, pentru mărfuri pe care nu le va putea produce în cantități suficiente sau chiar deloc. În acest fel, toate țările vor produce și exporta acesle mărfuri pentru care dețin un avantaj privind costurile de producție și vor importa marfurile pentru care dețin un dezavantaj.  quality
Luând în considerare cele menționate mai sus, putem concluziona ușor că unul dintre sectoarele în care România deține un avantaj comparativ este agricultura. România deține un potențial de producție mult mai mare decât majoritatea țărilor din UE, cu o suprafață de aproape 15 milioane de hectare de teren arabil, din care doar ¾ este cultivat. Totuși, importăm dublul cantității de fructe și legume pe care o exportăm, consumul nostru intern fiind bazat pe import. Motivul este simplu: nu producem fructe și legume la nivelul standardelor europene de calitate, motiv pentru care marii retailer preferă să importe și din același motiv nici din partea piețelor europene nu avem cerere de produse românești. Pentru a produce fructe și legume de calitate, inițial va fi nevoie să luăm la cunoștință ingrijorările consumatorilor privind siguranța alimentară, impactul asupra mediului și sănătatea, siguranța și bunăstarea atât în muncă, cât și privind animalele. Fermierii români acționează independent și produce în prezent conform propriilor reguli, fără a lua în considerare cerințele pieței. Pentru îmbunătățirea calității producției lor este nevoie ca aceștia să fie consiliați în vederea implementării și aplicării criteriilor standardelor de calitate.

Standardele sunt opționale în prezent, dar în viitor probabil vor deveni obligatorii și în absența lor, fermierii români nu vor avea posibilitatea de a-și extinde vânzările pe piața internă și de a pătrunde pe piața externă. În curând, lipsa certificării privind bune practici agicole va deveni un obstacol în ceea ce privește dezvoltarea și accesul fermierilor pe piețele interne și externe.

De implementarea acestor standarde depinde dezvoltarea producției locale de fructe și legume, creșterea consumului de produse autohtone și creșterea exportului.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.