Trăim în vremuri în care nevoia de schimbare este apropiată nevoii de a ne hrăni, fapt ce poate fi atât benefic, cât și distrugător. Trăim în era vitezei, în care informația se distribuie mai repede decât este rostită. Nevoia de dezvoltare ne împinge adesea către reacții la impuls. Știința a devenit un domeniu aparent la îndemâna tuturor, însă puțini sunt cei care studiază.
Printre toate acestea a apărut și nevoia exprimată a poporului de a avea politicieni cu expertiză în domeniile abordate. Dar este oare rolul politicianului de a fi expert?! Aparent ar fi, însă nu este cazul ideal.
Și care este rolul politicianului de fapt? Politicianul este cel însărcinat de către alegătorii săi să coordoneze interesele comunității sociale, cel ce constată nevoile societății, cel ce transformă aceste nevoi în țintă politică și coagulează acțiunea socială în direcția țintei propuse. Politicianul construiește viziuni și formulează obiective asociate viziunilor sale asupra nevoilor societății, implementează mecanisme și proceduri sociale de atingere a obiectivelor. Profesionalismul politicianului constă în a proiecta obiectivul și în a conștientiza mijloacele de atingere a acestuia, însă nu și proiectarea mecanismelor și procedurilor de implementare. Politicianul reprezintă interfața de aplicarea a studiilor conform nevoilor societății.
Cine este însă responsabil de proiectarea mijloacelor de aplicare a strategiei de atingere a obiectivelor? Aici intervine mâna expertului. Cine este expertul? Expertul este persoana sau grupul de persoane care desfășoară activitate de cercetare, dezinteresată de impactul rezultatului, care identifică și analizează eficiența, aplicabilitatea și efectele strategiei de atingere a obiectivului propus de politician. În situația în care politicianul ar fi chiar expertul în cauză, cercetarea sa ar deveni subiectivă și influențată de nevoia de atingere a scopului, ignorând eficiența, aplicabilitatea și efectele negative. Scopurile astfel ar fi stabilite în funcție de mijloacele de realizare și nu invers.
Revenind la era vitezei, nevoia de dezvoltare și nevoia de cunoaștere, îmbinate cu reacția la impuls, au făcut ca profesia de drept a celor de mai sus să își piardă valoarea. Politicianul nu a valorificat activitatea expertului, iar cercetătorii nu au depus suficiente eforturi pentru a arăta utilitatea studiilor în asigurarea calității fundamentării deciziei publice.
Cu alte cuvinte, fiecare își are rolul său în acest scenariu însă parteneriatul actual este disfuncțional, optimul nefiind atins de niciuna dintre părți.
Politicianul și expertul nu sunt substituibili, ci sunt complementari. Nu sunt în totalitate dependenți unul de celălalt, dar o echipă formată din cele două părți poate tinde către ideal.
Susțin cu tărie că soluția pentru eficiență maximă în soluționarea problemelor ridicate de societatea românească o reprezintă strânsa colaborare a omului politic cu experți, specialiști și profesioniști din domeniile vizate.
Nu trăim într-o societate ideală, însă putem tinde către ea!
”Se poate spune că binomul ”decident public-expert” este necesar din punct de vedere logic și util din punct de vedere etic. În acest sens, în asigurarea calității deciziei publice, cercetarea științifică constituie un ingredient care are ca alternativă amatorismul, improvizația și, în final, eșecul proiectelor intelectuale ale societății.” Emil Dinga – profesor universitar, specializat pe filozofie economica, cercetător științific la Academia Română
Trebuie să te autentifici pentru a publica un comentariu.